![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiry-pwl5qt3Mf-zWr014vs0vK5FQZpYTZRJHhNjhoX5lGXTvQd3McIRK7_TTVn9xZFr3xSUSFm8s6zcHb0QF9r1osV4Ga-XuxBl9RZGtf0jnM7FnMxFXQPmLnTfny48rfyU6Wp__iIrQk/s400/1.jpg)
Daca era primavara m-as fi bucurat moderat, cu zambetul dat la minim, trosnind oasele palmei. Vara mi-ar fi sterpezit dintii cu soarele ei toxic si cu oamenii dilatati. Nu cred in toamna. N-as crede nici in iarna, daca nu as fi vazut zapada la un moment dat, daca n-as fi rostogolit bulgari pe capotele masinilor si daca n-as fi simtit la un moment dat mirosul portocalelor traditionale. Dar la dracu cu ele si cu instalatia de pom-de-plastic-de-sufragerie si cu carne de porc si alte imbacseli sociologic-corecte. Mi-e lehamite de iarna asta care vine cu patinoar artificial si temperaturi banale, asa cum mi-a fost de transformarea craciunului in cra-circ. Asa cum imi e de toate cele vizibile cu coada ochiului ca si de cele din spatele lui.