Serious error.
All shortcuts have disappeared.
Screen. Mind. Both are blank.
vezi mai multe haiku-uri de eroare aici
Azi e vineri pentru ca nu am vrut saptamana asta. Inca de luni. Tot azi e vineri pentru ca durerea din gat s-a potolit. (Durerile in gat se potolesc intodeauna vinerea) Vineri, pentru ca ma dor maselele de la vant. Vineri, pentru ca ascult The Kooks si falsific mastercard-uri. Vineri, pentru ca fac cinste cu ziua de azi si nu-mi pasa de copii defavorizati.
Si pentru ca Romulus se dadea de ceasul mortii pentru ca nu mai are filme de vazut, regizorul korean Na Hong-Jin mi-a soptit ca are niste material bun (din septembrie, anul trecut) pentru weekend. So, there you have it. Uite si trailer. Digg in!
Saptamanal, trebuie sa iti misti curul intern mai abitir. Pentru ca e luni. Ceea ce unii numesc vineri 13 a saptamanii, ziua cu pricina (bat-o vina!) scuipa dezamagire si lehamite pe pantoful omului de job. Ceea ce nu-i grav. Pentru ca iti poti sterge pantoful pe fundul unui sef, sau te poti descalta, incurajat de primavara, pentru a putea zburda descult spre marti, miercuri sau joi. Azi nu mi-e asa de luni. Mi-e greu sa ma supar sau sa o iau razna la orice pocnit din degete. Rad la soare cu contul din banca aproape gol, ma las sprijinit doar intr-un vis frumos (putin naiv, colorat si semnat) si uit de luni, de marti, de tot, de bine sau de rau. Azi sunt eu. Maine e marti!
Si pentru ca sunt un om ocupat, stresat, mizantrop si partial amnezic, am uitat sa mentionez cel mai coplesitor film japonez al anului 2008: 20th Century Boys (Nijusseiki shônen). Adus din manga-ul cu acelasi nume si regizat de Yukihiko Tsutsumi, filmul in cauza isi propune (si reuseste) sa te lase cu gura cascata, rasucindu-ti creierul printr-o poveste (nu povestesc, cauta singur!)cu adevarat uluitoare. Made in Japan. As per usual. Site-ul are toate informatiile in limba materna, (nasol moment) ..dar si un trailer luuung si explicit. Hai ca e super material pentru niste muritori ca voi. Treasure it! Treasure iiit!
Desi nu-mi place sa ma ating de subiectul puturos, numit pompos: advertising, recomand celor care (nu numai ca isi adora iShit gear-ul) cred ca publicitatea e cool (ca snowboarding-ul sau shuzii adio) o scurta analiza a acestor ad-uri italienesti. Dupa cum se vede si in imagini, exista un fenomen "vice-versa" ce se aplica de obicei in majoritatea cazurilor. De pilda, "target-ul" de care isi bate cucu orice mucos sau "veteran" al publicitatii romanesti, vede cu aceiasi ochi (si dispret) pe cei ce cred ca sunt hip-to-the-hop, genii neintelese, prinse intre o pereche de conversi puturosi, si un crampei de idee-de-spot stupida. Recomand o cura de realitate si un pumn in gura, dupa caz. Repetati dimineata pe stomacul gol, urmatoarele: nu sunt un geniu, nu stiu ce inseamna brief, habar nu am de ce familia mea se numeste "target", sunt un scalv pe o plantatie cmyk, muzica pe care o ascult e furata de la altul si nu-mi place, messenger-ul este scopul meu in viata, weekend-ul e frumos la munte dar nu se compara cu Cora, unele cuvinte de pe cartea mea de vizita nu au corespondent in limba romana, ma inspir din viata mea in tot ceea ce fac la munca.. adica numai rahaturi, sunt degeaba si mi-e frica sa nu ma trezesc "target" intr-o zi.
Cine stie deja ce inseamna imaginea de mai sus.. poate sa taca dracu si sa-si faca singur guler din mac-ul pe care il poseda cu mandrie. Pentru ceilalti detaliez: printscreen-ul este din CSS (Counter Strike Source) versiune tetris mode pentru mac users, adicatelea pentru cei ce cred in hieroglife extraterestre, viata de dupa PS3, campionate de pantomima wii, si in general pentru toti tampitii. Astept cu nerabdare sa intru in echipa celor cu imac generatie gri metalizat pe negru si sa le dam karata la gat celor de la terrorists ce probabil joaca pe ibook air-uri. Pussies!